Căsuța IQ şi invitația de a elibera biluța ce stă încurcată în sfoară…

Postat pe 04 Jun 12:14 , 0 comments
Cum mulți au întrebat dacă se poate, iar alții au renunțat să descopere singuri cum, vă invit să urmăriți în continuare povestea acestei căsuțe. Nu vă voi spune cum se rezolvă aparent problemă pentru că acest lucru ar fi o simplă informare, ci vă voi spune o poveste care are menirea de a vă transmite un mesaj, ce poate ar putea constitui o cărămidă în formarea noastră ca părinți deci și implicit a copiilor noștri.

    O pasăre trăia într-o colivie. Stăpânul ei îi dădea de mâncare și apă de băut. Adeseori pasărea încerca prin trilurile sale să-i transmită stăpânului că vrea să fie liberă. Stăpânul se bucura de sunetele cristaline ale păsării dar nu reușea să-i deslușească mesajul. Defapt nici nu-și propusese vreodata acest lucru.

    Când criza l-a atins pe om, fiind nevoit să facă reduceri, s-a gândit să elibereze pasărea pentru a nu mai cheltui cu întreținerea ei. A deschis ușița coliviei și a îndemnat pasărea să plece.

    Aceasta a ieșit, dar după câteva ture, s-a reîntor conștientizând că îi va fi foarte greu să supraviețuiască. În colivie nu avea multe bucurii dar regulat primea hrană și apă.

    Poate vi se pare tristă această poveste, dar ea are un mesaj profund.

    Un om trăia într-un sistem care îi asigura minimul ¨de mâncare și de băut¨. Adeseori omul încerca, prin semnale, să transmită sistemului că ar vrea să fie liber. Sistemul nu reușea să deslușească mesajul omului. Deși nici nu-și propusese vreodată acest lucru.

    Când criza a atins sistemul, acesta a fost nevoit să facă reduceri din ce în ce mai mari. El a deschis ușa și l-a îndemnat pe om să iasă pentru a nu mai cheltui cu întreținerea lui. Acesta a ieșit dar după câteva ture s-a reîntors conștientizând că îi va fi foarte greu să supreaviețuiască. În sistem nu avea multe bucurii dar regulat primea rația de ¨hrană și apă¨.

    Poate vi se pare și mai tristă această poveste, dar ea are un mesaj și mai profund.

    • Într-o zi am primit o căsuță IQ cu invitația de a încerca să eliberez bila galbenă din lațul sistemului de sfori care cuprindea deopotrivă căsuța și bila (omul din povestea mea).

    Am observat că sistemul (sfoara) era limitat la 50 centimetri. În rest nu mai era sfoară ci LIBERTATE.

    Libertatea de a fi, de a gândi, de a creea, de a te exprima, de a te face auzit, de a fi valorizat, de a iubi, de a avea propria credință și cale precum și multe alte libertăți. Am încercat să măsor acest spațiu și am avut o revelație. Era infinit, un infint de libertate, un infinit de BINE.

    Ce mă făcuse să mă complac în acel sistem? Comoditatea, lipsa de informație sau curajul de a fi eu însumi?

    Am pus mâna pe bilă și am încercat să o eliberez, dar orice încercam, constatam că sfoara exercita o acțiune nebănuită, nepermițându-i bilei să iasă.

    Apoi am gândit astfel. De fapt eu ar trebui să stau liniștit și să încerc să dau la o parte sfoara. Incredibil de ușor am reușit acest lucru. Totul de fapt era ascuns în modul meu greșit de a pune problema. Nu bila trebuia scoasă, ci sfoara. Acum eram capabil să fiu liber fără să tai sfoara sau să desfac nodurile, deci în mod pașnic. Nu deranjam pe nimeni și puteam fi liber ori de câte ori îmi doream.

    Bucuria mi-a fost însă pentru o clipă întreruptă de un fior rece pe șira spinării. Dacă nu găseam soluția? Rămâneam încurcat în sfori! Același lucru l-ar fi pățit probabil și copiii mei, neputând să le explic cum poate fi rezolvată problema. În acel moment am înțeles ce înseamnă să gândești așa cum îți dictează sistemul.

    Mulțumesc libertății de a gândi pentru că mi-a permis să gândesc altfel.

    Personajul SISTEM din povestea mea este imaginar. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Această poveste este doar rodul imaginației mele și are ca singur scop să aducă o rază de speranță celor ce au avut răbdarea să citească până la sfârșit acest mesaj. Este valabilă oricând, asemenea scrierilor marelui Caragiale sau a pamfletelor lui Tănase.

    Putem să ne formăm copiii pentru a reuși să fie fericiți. Totul este să începem să gândim altfel. Să ne gândim că trăim într-o perioadă de criză de comunicare și nicidecum a uneia economice.

    Nicu Tataranu

    www.casaretro.com